Astfel, încă din anii 1870 - și mai ales după 1878, o dată cu încheierea războiului și recunoașterea Independenței declarate a României - serbările iau amploare. Iată, desprinse din presa vremii (ziarul „Universul”, 26 ianuarie 1912) cum decurgeau astfel de manifestări:

„Te-Deumul de la Mitropolie. La orele 10 jumatate dimineata, s-a celebrat la Mitropolie un 'Te-Deum' solemn la care au asistat multi reprezentanti ai autoritatilor civile si militare.
La Teatrul National. Teatrul National a organizat, ca in toti anii, un festival pentru comemorarea marii date istorice. S-a jucat piesele 'Curcanii' si 'La Turnu Magurele'. (...)

La Societatea Dacia Traiana. Membrii societatii 'Dacia Traiana' a romanilor transilvaneni au sarbatorit si ei ziua de ieri in localul societatii din str. Popa Tatu. (...) D. Marculet Ovidiu, presedintele societatii, a tinut o inaltatoare cuvantare, aratand nu numai insemnatatea zilei de 24 ianuarie, dar si indemnand pe membrii societatii ca sa lucreze pe cat le va sta in putinta pentru aducerea la indeplinire a unitatii culturale a tuturor romanilor. (...) La azilul orbilor. D-na Ivela a citit o frumoasa nuvela despre viata domnitorului Cuza Voda. D. Ivela, orb, profesor de pian la azil, a completat (...) facand o comparatie intre Unirea Principatelor, savarsita de oameni mari ai neamului, si unirea tuturor orbilor, savarsita de M. Sa Regina. (...) Sebarea s-a terminat cu Hora Unirii, cantata de corul si orchestra azilului. Festivalul 'Ligii Culturale'.

D. profesor universitar V. Parvan (…) a aratat care este rolul eroilor in viata natiunilor. Unirea Munteniei si Moldovei a fost o fapta eroica, s-a facut la un moment care, daca ar fi fost scapat, nu s-ar mai fi intors niciodata. Spune ca Unirea nu este terminata, caci dupa unirea de la 1859 trebuie sa vie unirea cea mare. Sunt piedici mari in fata acestei uniri, care va cuprinde intr-un singur stat toate tarile romanesti. (…) Spune ca barbatii nostri politici, de la razboi incoace, nu si-au facut indeajuns datoria fata de neam.”