Chit că Ecaterina S. Comșa, absolventă a Institutului Damen-Stift din Viena (cum se recomanda), avea origini în Banatul Craiovei - era olteancă get-beget, cum s-ar zice - rețeta la care m-am oprit astăzi e din celălalt „Banat”, cel de dincolo de munte și, la 1902, chiar de dincolo de țară. Căci Banatul acela - pe care azi îl numim, simplu, chiar așa - se afla în imperiul austro-ungar.

Vrem să vă propunem azi o delicioasă reţetă de ciorbă de pui cu tăiţei, care o să fie gustul vostru.

Rămânem în universul culinar al românilor - și-al lui Radu Anton Roman - pentru o... zară moață, fel de bucate care încă o dată probează că în condiții identice, având la îndemână aceleași ingrediente și ustensile și ducându-și traiul asemănător, oameni gândesc și... gătesc la fel. Ce-i „zara moață”? În cartea sa „Bucate, vinuri și obiceiuri românești” (Editura Paideia), R.A.R. o numea „încă o ciorbă din familia fierturilor ciobănești, făcută la stână, undeva, în Apuseni, din puținul ce l-a cărat măgarul și cu ce-a rămas de la alte bucate, mai bune”. 

Despe moldoveni se spune că ar pune lapte și-n varză acră. Lapte, nu, dar smântână sau chișleag, da. Mai ales dacă varza aia acră este perpelită nițel în ulei, cu niscaiva condimente deasupra și cu ceapă roșie tăiată mărunțel. Dar dacă ai lapte acru sau chișleag, atunci poți zce că toată gastronomia „Bot'șenilor” îți stă la degetul mic, cu condiția să cunoști și rețetele tușei Eugenia din Hăvârna. 

Înainte vreme, femeile obişnuiau să pregătească un anume fel de borş, numit "holtei", adică lipsit cu totul de vreo bucăţică de carne. În locul lor se puneau legumele care se găseam prin grădini sau cămări, servindu-se doar cu pâine şi mămăligă. Borşul acesta nu este doar gustos, ci are şi un efect terapeutic, curăţind organismul după mai multe zile de înfruptări din bucate de soi.

Întâia oară, sintagma "bucătărie românească" o întâlnim la un autor de cărţi de bucate din deceniul şapte al veacului al XIX-lea, Christ Ionnin, din Bucureşti. Nu e, la propriu, o carte, ci mai mult o broşurică în care sunt mâncăruri pe placul românilor.
La numai un deceniu distanţă, ceva mai la nord, în Braşov, un librar sas, J.C. Hintz, îşi românizează numele şi scrie de dragul megieşilor lui (români, dar şi germani, şi maghiari) o carte numită "Bucătăreasa naţională".

Pentru 4 porţii de ciobă de ştevie cu borş de casă ai nevoie de câteva ingrediente esenţiale pe care te lăsăm să le descoperi singur. Trebuie să reţii doar că dacă pui borş de casă şi suc de roşii, garantat obţii o ciorbă de primăvară absolut delicioasă.

Ion Lumânare, din Hotarele, e mândru de femeia lui și de bucatele pe care le gătește. Când i-am trecut pragul casei, ea - mama Lina, adică - tocmai deschidea ușița cuptorului în care se coceau pâinile. Pâini mai mici, de le zicea „picioi”. Puse laolaltă într-o cratiță mare, rotundă și mai năltuță.

Ai trebuință de: 400 g fasole boabe (albă), o lingură de untdelemn, o ceapă, doi morcovi, o linguriță de boia dulce, o lingură de mălai, o legătură de pătrunjel, o legătură de mărar, sare, piper, o lingură cu oțet, 200 g laște (tăiței de casă); facultativ: 200 g smântână.

Ingrediente: 1 kg carne de gaina (nu foarte batrana), 1 ceapa, 1 morcov,1 telina (cu tot cu frunze), 1 radacina de patrunjel, bors acru, verdeata (leustean, cimbru, patrunjel, marar, macris, untisor), tocmagi (taitei).