De-a lungul timpului, marii artişti au lăsat în urmă opere care au fost apreciate atât de critici cât şi de amatori, sau care, dimpotrivă, au creat controverse. Printre cei care au stârnit discuţii atât prin operă cât şi prin personalitatea lor s-a numărat şi Salvador Dali, unul dintre cei mai exhibiţionişti pictori.

În 1934, Dali era expulzat din grupul suprarealiştilor din cauza unei fascinaţii considerate bolnave. Dali a fost cunoscut ca un excentric întreaga lui viaţă, mulţi considerându-l chiar nebun. Totuşi, datorită operelor pe care le-a lăsat, mulţi au întors şi cealaltă faţetă a nebuniei, catalogându-l drept un geniu al picturii.

Grupul artistic de care Dali apariţinea, cel al suprarealiştilor, condus de Andre Breton, i-a acceptat excentricităţile până într-un anumit punct: cel în care Dali şi-a arătat fascinaţia pentru Hitler. Ulterior avea să picteze o serie de tablouri în care apărea conducătorul nazist.

Poetul Paul Eluard intuia că fascinaţia lui Dali avea să ducă la probleme, după cum i-a mărturisit soţiei acestuia, Gala. „Nu pot să trec peste dificultăţile aproape insurmontabile pe care paranoia lui Dali cu Hitler o va aduce asupra noastră”, îi spunea Eluard Galei, citat de Wayne Andrews în volumul „Parada suprarealistă”.

„Dali trebuie să găsească un alt subiect pentru delirul său. Noi toţi avem prea multe în comun ca să ne despărţim. Şi să-l lauzi pe Hitler, chiar şi din punctul de vedere al lui Dali, nu poate fi permis şi va duce la ruinarea suprarealismului”, mai spunea poetul, citat de acelaşi autor.

Prima pictură din această serie este din 1938 şi este numită „Enigma lui Hitler”. Liderul nazist apare pe o mică fotografie pe o farfurie, restul decorului fiind dominat de o atmosferă sumbră.

În 1958, Dali picta „Metamorfoza feţei lui Hitler într-un peisaj luminat de lună cu acompaniament”. La prima vedere, pictura pare că înfăţişează un simplu peisaj, dar, întoarsă, reprezintă nasul lui Hitler cu celebra s-a mustaţă.

Totuşi, înainte de a picta aceste lucrări, pe 4 februarie 1934, Dali a fost exclus din comunitatea suprarealiştilor de către Breton, pentru ca ulterior, să se stabilească în Statele Unite.

În „Jurnalul unui geniu“ de Salvador Dali (1904-1989), în traducerea Taniei Radu, apărut la Editura Humanitas și citat de adevărul.ro, pictorul povestea cum vedea el „Enigma lui Hitler”.

„Am pictat un tablou profetic al morţii Führerului şi l-am intitulat „Enigma lui Hitler“. M-am ales cu excomunicarea din partea naziştilor şi cu laude din partea anti-naziştilor, deşi tabloul – ca de altfel toată opera mea, şi asta o s-o repet până la sfârşitul zilelor mele, - e lipsit de orice semnificaţie politică deliberată. Acum, când scriu aceste rânduri, mărturisesc că nici eu n-am ajuns să dezleg faimoasa enigmă”.

Autor: Anamaria Ionescu

Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1724, Königsberg, Prusia – d. 12 februarie 1804, Königsberg, Prusia) a fost un filosof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene.

Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne.

Immanuel Kant încerca să îşi înveţe studenţii cum să gândească, nu să le impună anumite opinii sau credinţe. Era un profesor care avea nevoie de o armonie deplină în sala de curs. În volumul „Immanuel Kant: His Life and Thought”, Arsenij Gulyga vorbeşte despre stilul filosofului la catedră, în faţa studenţilor.

Kant nu era mulţumit de studenţii care notau tot ce spunea. Ceea ce urmărea el, atunci când îşi ţinea cursurile, era să fie înţeles, motiv pentru care, alegea un student din apropierea lui, pe chipul căruia încerca să citească dacă este sau nu înţeles.

Kant era metodic, iar dacă era întrerupt, îşi pierdea şirul gândului. Odată ce începea să îşi ţină cursul, notează Gulyga, cea mai mică tulburare îl deranja şi trebuia să reia.

„O dată a fost distras şi a predat mai prost ca niciodată. A mărturisit ulterior că fusese distras de un student care stătuse în faţa lui şi căruia îi lipsea un nasture de la haină”, scrie Arsenij Gulyga în volumul său.

„Nu îi predau geniului pentru că el îşi va face propriul drum fără ajutorul meu, nu îi vorbesc nici nătângului pentru că el nu merită. Mă concentrez mai degrabă pe studentul care se află la mijloc şi care îşi doreşte să se pregătească pentru viitoarea profesie”, scria Kant.

„Kant era un model de punctualitate la toate cursurile sale. Nu-mi amintesc o singură dată, în cei nouă ani în care i-am frecventat cursurile, să îşi anuleze vreo oră sau în care să întârzie măcar un sfert de oră”, scria Reinhold Bernhard Jachmann.

Un alt biograf, Christian Jacob Kraus, aproape la fel de punctual precum Kant, citat de adevarul.ro, povesteşte că profesorul filosof ar fi lipsit o singură oră în cei cinci ani în care i-a frecventat cursul şi atunci din pricina faptului că se îmbolnăvise.

Autor: Anamaria Ionescu

După vacanța de iarnă, copiii se vor întoarce la școală luni, 15 ianuarie 2018. Nu vor sta prea mult la școală, pentru că urmează vacanța intersemestrială, în perioada 3-11 februarie.