Piept de vita, cu ceapa, morcovi și o gazdă îndrăgostită de bucătăria românească! Descoperisem, într-un miez de primăvară ca aceasta de-acum, când înviorată de floare, când înfiorată de ploi, o vale vrânceană cu oameni cuminți și frumoși și cu bucate gătite pe-ndelete. Într-o casă de oameni gospodari, la Lepșa, am aflat și rețeta acestei zile. Savuroasă rețetă, strașnică gospodină! Cu care tot să te îndemni la lucrul domniei sale (și al meu), adicătelea: bucătăritul!

Salata de icre de crap ar putea fi... o banalitate. Asta daca nu deschidem cartea cea veche a retetelor, pe care o tine sub cheie de aur dumneaei, Kera Calita, ca pe un odor de pret ce se gaseste. Dar inainte de a da reteta, sa-i dam cuvantul preacinstitei cocoane din lumea buna de altadata. Vom avea deopotriva surpriza unei lecturi delicioase si bucuria aflarii unei retete manastiresti, asa cum se gatea ea cu veaacuri si veacuri in urma. Mmm! Nimic mai savuros decat reteta insotita de povestea ei! Nu-i asa? Sa-i dam drumul, dara, fara a mai intarzia vreo clipa, scoborandu-ne in istoria bucatelor din inima Bucurestilor!

Rețeta zilei de azi ne trimite departe, in trecutul culinar al unei Românii savuroase. Și chiar dacă ingredientul la care o să facem referire azi vi se pare exotic, străbunicile noastre obișnuiau să gătească cu el, prânzuri gustoase și sățioase pentru familiile numeroase. 

Acum un veac si mai bine, Ecaterina S. Comsa se adresa „Matroanelor romane”, in prefata cartii sale de bucate, reamintindu-le o spusa a lui Edmondo de Amicis - „Soarta multor oameni a atarnat de faptul daca in casa parintilor lor era sau o biblioteca” - trecand apoi zisa asta pe spuza cartilor de bucate, la care si mai bine se pricepea.

Iata o pregatire culinara, in adevar delicioasa. O recomandam cu tot dinadinsul pentru gustul ei fin, desi pregatirea costa cam scump. Aflata de mine in volumul Dictatura gastronomica, a lui Constantin Bacalbasa, se zice ca ar fi fost creata de bucatarul Casei Regale a Romaniei special pentru mesele de la Balcic ale Reginei Maria. Mai ales ca, se stie, in acea parte, tarmul Marii Negre este cunoscut si sub numele de... Coasta de Argint.

Dintre toate zilele acestei săptămâni cu reguli stricte și interdictii, Vinerea Mare este și cea mai severa. In ziua de Vinerea Mare nu se lucreaza nimic, pentru ca le va merge oamenilor rau tot anul. Nu se ara, nu se seamana, nu se planteaza rasaduri, nu se coase si nu se ingrijeste gospodaria. In schimb, apa are proprietati vindecatoare. Copiii se scalda intr-o apa curgatoare, ca sa fie sanatosi si puternici. Cei bolnavi se scalda de trei ori in apa, inainte de rasaritul soarelui, si se crede ca se vindeca miraculos. Ploaia cazuta in Vinerea Mare anunta un an cu belsug.

Fiecare zi din Saptamana Mare (pe care am putea-o numi la fel de bine si Saptamana Neagra, din cauza pericolelor ce-i pandesc pe crestini la fiecare pas) are semnificatii aparte.
In general, se poate spune ca este o perioada deosebit de periculoasa, nefasta chiar. Astfel, cine moare in aceasta saptamana se duce direct in Iad, pentru ca Raiul este inchis si se va deschide abia in Noaptea Invierii.

Nu cred sa mai fi mancat altundeva celebrele sarmale cu pasat ale bunicii. (Pasatul - ori crupele de papusoi - sunt boabe de porumb zdrobite. Asta pentru cine nu stie). Si a fost nevoie de ceva eforturi reportericesti ca sa dau de reteta cea veche, pe care n-o stie mai nimeni, azi, in sat.

Reteta de azi a fost menita sa va pregateasca pentru... zilele Pastilor. De notat si de tinut minte! E-un cozonac nastrusnic, pregatit de bucovinence, de-i zice kugelhopf!

Vasul in care se pregateşte kugelhopful te face sa te gandeşti fie la un turban, fie la razele soarelui. De altfel, intr-o enciclopedie din secolul al XVIII-lea «kouglof» insemna «boneta turceasca». In Ţarile de Jos, acestui... hai sa-i zicem cozonac i se mai spunea chiar «turban».

Carui copil nu-i plac dulciurile!? Şi cine poate alunga copilul din fiecare dintre noi, atunci cand pe dinainte iţi trec minunile dulci ale Mioarei Stochiţa? De la ea am invaţat cum se pregatesc prajiturile, placintele şi celelalte copturi "ca la Videle"... Adica, da, ca acasa la doamna Mioara, maestra dulciurilor noastre de fiecare weekend.