Tipăreşte pagina

”De ce ți-este frică, nu scapi”

Votează
(5 voturi)

Iată o vorbă de duh pe care am auzit-o ori de câte ori mi-a fost frică de ceva, de cineva; a existat, prin preajmă, întotdeauna, o voce care mi-a amintit proverbul acesta. Eu l-am asimilat nevoii de a trece, cumva, de frică,....mai departe!

 De pildă, drumul meu, de la școală către casă, trecea pe lângă un cimitir, înțepeneam de frică, stăteam eu ce stăteam, în așteptare, doar,doar, va trece cineva pe acolo pe lângă care să pot să trec și eu; azi, așa, mâine, așa, cimitirul era, mereu acolo,însă! Ce mi-am zis, eu, n-am cum să scap de drumul acesta, să arăt că mi-era frică, nu-mi convenea, să cer ajutor de fiecare dată începuse să mă facă să mă simt neajutorată, așa că am început să depășesc momentul acesta și chiar să caut să merg singură pe acolo. Greu a fost, mi se părea că mă întorc, nu mă duc, parcă mă trăgea cineva de haine! Nu pot, însă, să descriu senzația pe care am avut-o în momentul când am constatat că, seară de seară, treceam pe acolo din ce în ce mai sigură pe mine și mai fără frică; a fost, credeți-mă, o lecție pe care mi-am predat-o singură, frica te face să mergi mai departe, curajul este doar o vorbă inventată de cei care nu înțeleg asta. Curajoșii sunt niște oameni care și-au depășit frica... din frica de a nu ajunge niciunde! Ne este frică de fiecare moment următor din viața noastră dar, dacă ne facem lecțiile, trecem, de fiecare dată, la următoarea etapă convinși fiind că n-aveam cum să scăpăm de frica inerentă oricărui fapt nou ce ne încearcă în devenirea noastră umană, chiar dacă pe traseul ales de noi sunt oameni și lucruri ce ne-au băgat, serios frica, în oase, că ”de ce ți-este frică nu scapi” se spune dar, și fără să-ți fie frică de nimic, ar mai fi curaj?!

Text scris de

Vasilica Ghiță Ene

Login to post comments