Sigur că da, doar cu un ghiocel viteaz nu putem spune că a venit primăvara! Nu întâmplător am zis așa, pentru că s-au mai văzut cazuri, și nu puține, când imediat după ce a apărut ghiocelul în brazdă acesta a fost surprins de o zăpadă venită pe neșteptate dinspre iarna ce nu se lasă dusă cu una, cu două!

În fiecare zi avem tendința de a arunca... în toți și în toate, cu vorbe, cu judecăți, cu sfaturi, cu reguli, adresate celor pe care îi considerăm... nu prea înzestrați cu calitățile noastre, n-ați observat?! Suntem deținătorii adevărului în orice domeniu, noi știm cel mai bine cum și în ce fel ar trebui trăită viața celorlalți, după modul, evident, absolut perfect al nostru, de a ne duce viața de fiecare zi ca pe o uniformă!

Aș fi vrut să vă vorbesc despre fericire, dacă aș fi ținut minte să existe vreun proverb care să ateste, cu siguranță, existența fericirii în plan real! Ori, nu, nu este cazul, spunem că suntem fericiți și mergem ce mergem, în viață, și iar dăm de o belea....., că acestea curg, așa cum și noi le căutăm..., mai zice zice o vorbă din popor, cu lumânarea!

Ce ți-este și cu vorbele astea înțelepte, uneori o iau înaintea celui ce ar trebui să le scoată, parcă ar fi o regulă de urmat și nu o realitate, ca legile nerespectate, se fac pentru că trebuie, cine ține cont de ele bine, cine nu...?!

Cam așa este, că dacă toată viața ai așteptat să primești, ba de la unul, ba de la altul, sigur nu vei avea sorți de izbândă să trăiești tot așa până la bătrânețe. Dai, dacă dai, dar până când, spune cel care dă?!

Avea mama un obicei, lua durele de pe plita sobei încinse, cu mâna goală, fără să se frigă! Eram uimită cu câtă încredere făcea asta că n-are să pățească nimic.

La fel și cu tăciunii din vatră de care avea nevoie pentru a porni focul în vasul cu care mergea la cimitir, la tămâiat, încă de la crăpatul zorilor! Niciodată nu s-a fript! Așa și în cazul oamenilor, băga mâna în foc pentru te miri cine!

Iată o vorbă de duh pe care am auzit-o ori de câte ori mi-a fost frică de ceva, de cineva; a existat, prin preajmă, întotdeauna, o voce care mi-a amintit proverbul acesta. Eu l-am asimilat nevoii de a trece, cumva, de frică,....mai departe!

Iată un proverb care te face să zâmbești, de cum îl rostești, mai ales dacă ești de pe la țară! Cei care n-au trăit pe acolo nu s-ar amuza pentru că s-ar putea să-l perceapă mult peste ce ne oferă cuvintele!

Păi, da, este un lucru dovedit că trăind lângă un om rău, mult timp, când acesta dispare, toate legăturile tale cu o anumită realitate se rup și într-o zi te pomenești că ți-este dor de cel ce te-a chinuit și exclami, ”rău cu rău dar mai rău fără rău”!

Da, un viciu persistent în viața noastră ar putea însemna o nărăvire la obiceiuri nu tocmai ortodoxe sau neobișnuite pentru marea masă a oamenilor ce trăiesc după niște reguli minime ale societății umane.